Calul Huțul (Hucul pony) - informații despre rasă

Curaj, rezistență și inteligență – acestea sunt doar câteva dintre calitățile calului huțul, o rasă aparte, cu o istorie impresionantă. Dacă iubești caii și munții, cu siguranță ai auzit sau ai văzut măcar o dată acești minunați patrupezi pe potecile alpine. Hai să descoperim împreună mai multe despre fascinantul cal huțul.

Istoria rasei huțule

Dacă ai fost vreodată în Munții Maramureșului sau în Carpații Orientali, probabil ai văzut călăreți pe niște cai robuști, de talie medie, care străbat cu ușurință terenurile accidentate. Ei bine, aceștia sunt huțulii – cai inteligenți, răbdători și puternici, folosiți de secole pentru muncă și transport în zonele montane.

Denumirea lor vine de la Huțulii, un grup de munteni care locuiau în regiunea numită Huțulșcina. Fără acești cai, viața huțulilor ar fi fost mult mai grea. Huțulii ajutau la căratul poverilor, chiar și în cele mai dificile condiții de relief – o muncă deloc ușoară, dar esențială.

Viața de zi cu zi a calului huțul în trecut

Originea exactă a rasei este încă învăluită în mister. Se crede că huțulii provin din încrucișări între cai mongoli, tarpani și arabi, iar unii cercetători susțin că în venele lor curge și sânge de cal Przewalski.

Prima mențiune scrisă despre această rasă apare în anul 1603, în lucrarea „Hippica” a lui Drohojowski, care lăuda rezistența și adaptabilitatea calului huțul. Aceste animale nu erau răsfățate: trăiau afară în orice anotimp, iar adăpost li se oferea doar în cele mai geroase zile.

Vara se hrăneau cu iarbă, iar iarna – cu fân adunat pe pășunile alpine. Uneori, li se dădea și ovăz sau porumb, dar numai când munceau mai intens. Poate chiar și copiii le ofereau câte o știulete de porumb în joacă. Cert e că viața dură le-a întărit și le-a dăruit o sănătate de fier.

Cum arată un cal huțul?

Acești cai au un aspect impunător, dar echilibrat:

• Frunte lată

• Cap uscat, masiv

• Gât musculos

• Trunchi solid, cu coaste bine arcuite

• Piept larg, crupă rotundă

• Picioare puternice, terminate cu copite mici, dure și elastice

Culoarea blănii poate varia:

• Mură (maro închis)

• Șoimă (gri-argintiu)

• Roibă (roșcată)

• Izabelă (crem deschis)

Deseori, pe spate au o dungă mai închisă, specifică rasei.

Există două tipuri de huțuli:

• Cei cu gât mai lung, cap mai îngust și umăr înclinat

• Cei cu gât mai scurt, cap fin și crupă mai înaltă

Dimensiuni și abilități

Deși nu sunt foarte mari, huțulii sunt bine proporționați. Cântăresc în jur de 400 kg. Înălțimea la greabăn este de aproximativ 143 cm la iepe și 145 cm la armăsari. Mișcările lor sunt fluide și pline de energie.

Sunt cai ideali pentru trasee montane, sărituri, dar și pentru terapie asistată cu animale, fiind calmi și răbdători cu copiii. Se descurcă de minune pe teren accidentat, știu să aștepte în timpul viscolului și își testează instinctiv siguranța pașilor pe terenuri dificile. Sunt independenți și loiali – potriviți atât pentru începători, cât și pentru călăreți experimentați.

Personalitatea calului huțul

Huțulii sunt blânzi, inteligenți și prietenoși. Creează o legătură profundă cu îngrijitorul lor, mai ales dacă acesta le înțelege nevoile. Dar au și personalitate: pot fi mândri, pot semnala disconfortul sau nemulțumirea. Este important de știut că nu își arată ușor durerea, ci o suportă în tăcere. De aceea, trebuie să fim atenți la orice semn subtil și să nu confundăm un comportament „neascultător” cu un posibil disconfort sau durere.

Creșterea calului huțul în prezent

Zonele tradiționale de creștere a huțulilor sunt Podkarpacie și Małopolska, în Polonia. Astăzi, există peste 5.000 de exemplare înregistrate – o cifră încurajatoare, mai ales că acum 20 de ani erau doar 400!

Această rasă a fost salvată prin programe de conservare. Inițial implicau doar câțiva oameni pasionați, dar acum există numeroși crescători și iubitori ai rasei. Merită menționate fermele unde caii trăiesc în sistem de turmă, în semi-libertate – acolo unde intervenția omului este minimă, huțulii trăiesc armonios și se reproduc natural, cu succes de aproape 100%.

Sunt huțulii rezistenți la boli?

În general, sunt foarte sănătoși, dar asta nu înseamnă că nu au nevoi sau nu pot suferi. Au nevoie de:

• Libertate și mișcare, în compania altor cai

• Dietă echilibrată, bazată pe fân de calitate și suplimente doar când e nevoie

• Atenție și afecțiune din partea îngrijitorului – huțulii se atașează de oameni și au nevoie de timp de calitate, nu doar de călărie

Atenție la plantele toxice!

Chiar dacă sunt erbivori și inteligenți, nu toate plantele sunt sigure pentru cai. Înainte de a-i lăsa liberi pe o pășune sau în grădină, verifică terenul și îndepărtează orice plantă suspectă cu un foarfec pentru crengi sau un mașină de tuns iarba din grădină.

Ai grijă și la cantitatea de mâncare – prea puțină sau prea multă poate fi periculoasă. Ideal este să fie hrăniți de 3–5 ori pe zi, în porții mici, și să aibă întotdeauna acces la apă proaspătă.

S-ar putea să vă intereseze: Paraziții ecvini - când vă deparazitați calul?

În concluzie

Calul huțul este un companion loial, rezistent și inteligent, ideal pentru aventuri montane, terapie și viața de familie. Este prietenul perfect pentru cei care înțeleg nevoia de libertate, respect și încredere reciprocă.

Dacă ai ocazia să cunoști un huțul, fii sigur că vei descoperi un suflet blând, dar puternic, care merită toată grija și recunoștința ta.

Dominika Tarnacka

Fotografii: Canva.com