Epilepsia la câini – simptome, cauze și tratament

Epilepsia este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale sistemului nervos la câini, afectând aproximativ 3–5% dintre patrupezi. Termenul definește o tulburare neurologică caracterizată prin apariția recurentă a convulsiilor.

Deși se cunosc mai multe forme de clasificare, epilepsia este în general împărțită în: primară (idiopatică), simptomatică și reactivă.

Ce este epilepsia la câini?

Epilepsia reprezintă o disfuncție a creierului care duce la apariția recurentă a crizelor convulsive. Acestea evoluează de regulă în patru faze, iar intensitatea și durata lor pot varia în funcție de tipul epilepsiei. Uneori, este imposibil de identificat cu exactitate cauza declanșatoare.

Cauzele epilepsiei la câini

Cauzele pot fi multiple și se împart, în funcție de natura lor, în trei mari categorii:

1. Epilepsia primară (idiopatică)

Este diagnosticată atunci când nu se poate identifica o cauză clară, după excluderea altor afecțiuni. Se consideră că are o componentă genetică, manifestându-se frecvent la câini tineri (în jur de 1 an) și fiind denumită și epilepsie juvenilă.

Rasele cu predispoziție genetică documentată:

• beagle

• șpic finlandez

• ciobănesc belgian

• ogar irlandez

Rasele suspectate a avea predispoziție:

• ciobănesc de Berna

• border collie

• golden retriever

• labrador retriever

• keeshond

• ciobănesc australian

• sheltie

• pudel (toy și standard)

• spaniel springer englez

• vizsla maghiar și vizsla italian

Câinii diagnosticați cu epilepsie primară nu ar trebui folosiți pentru reproducere – sterilizarea sau castrarea fiind recomandate.

2. Epilepsia simptomatică (secundară)

Este cauzată de leziuni structurale sau disfuncții ale creierului: tumori, inflamații ale meningelor, hemoragii, hidrocefalie (mai ales la rasele toy), cicatrici posttraumatice. Aceste probleme pot fi congenitale sau apărute în urma unui accident.

3. Epilepsia reactivă

Apare ca reacție la afecțiuni localizate în afara creierului:

• intoxicații (cu metale grele, pesticide, substanțe chimice)

• tulburări metabolice (hipoglicemie, hiperglicemie, dezechilibre electrolitice)

• boli ale ficatului sau rinichilor (ex. encefalopatie hepatică, uremie)

• infecții (ex. rabie, jigodie, tetanos)

• carențe de vitamine din complexul B

• supradozaj sau utilizare incorectă a medicamentelor

Cum se manifestă epilepsia la câini?

Crizele pot varia foarte mult ca formă și severitate. Ele sunt împărțite în două categorii principale:

A. Convulsii generalizate:

• Convulsive (grand mal) – afectează tot corpul; apar contracții musculare puternice, pierderea cunoștinței, salivare abundentă, vomă, urinare sau defecație involuntară. Câinele poate vocaliza (schelălăit, lătrat, urlet).

• Non-convulsive (petit mal) – sunt mai greu de observat, implică o deconectare temporară de la realitate, uneori fără manifestări motorii evidente.

B. Convulsii parțiale:

• Simpele – afectează o singură parte a corpului, fără pierderea conștienței.

• Complexe (psihomotorii) – implică modificări de comportament: episoade de agresivitate, halucinații, stări de anxietate, diaree.

• Cu generalizare secundară – încep ca simple sau complexe, dar se transformă în crize generalizate.

Cum arată o criză epileptică?

O criză se desfășoară, de obicei, în patru faze:

1. Faza prodromală – semnale discrete cu câteva ore sau zile înainte (neliniște, izolare, mers în cerc, agitație).

2. Aura – anunță declanșarea crizei (poate dura câteva secunde/minute).

3. Faza ictală – criza propriu-zisă (manifestările variază în funcție de tipul epilepsiei).

4. Faza postictală – perioadă de recuperare (confuzie, somnolență, slăbiciune musculară).

Crizele pot apărea:

• izolat (o singură dată)

• în grup (două sau mai multe într-o zi)

• ca status epilepticus – criză care durează peste 30 de minute sau mai multe crize succesive, între care câinele nu își revine. Aceasta este o urgență veterinară care poate pune viața în pericol.

Ce să faci dacă patrupedul tău are o criză epileptică?

• Menține-ți calmul.

• Îndepărtează obiectele dure din jurul câinelui.

• Protejează-i capul, eventual cu o pernă sau o pătură.
• Nu-i băga nimic în gură! – câinele nu își va înghiți limba, dar s-ar putea sufoca dacă are jucării sau resturi alimentare în cavitatea bucală.

• Dacă urmează un tratament, administrează medicația de urgență (ex. supozitor sau gel rectal).

• După criză, oferă-i un spațiu liniștit pentru a se recupera.

• Apelează la medicul veterinar cât mai curând. În cazul unei crize prelungite, du-l imediat la clinică, chiar în timpul manifestării.

Tratamentul epilepsiei la câini

Tratamentul este, în majoritatea cazurilor, medicamentos. Se prescriu anticonvulsivante dacă:

• crizele apar mai des decât o dată pe lună,

• există crize multiple într-o singură zi,

• apare status epilepticus.

În cazul unei crize prelungite, este necesar tratamentul injectabil administrat de urgență. În timp, tratamentul urmărește eliminarea completă sau reducerea frecvenței și severității crizelor.

De cele mai multe ori, medicamentele trebuie administrate pe viață, iar starea câinelui trebuie monitorizată periodic prin analize de sânge, pentru a preveni afectarea ficatului sau a rinichilor.

Olga Dąbska

Fotografii: Canva.com