Coș
0 Produs(e)

0
Coșul este gol
Categorii
Ultimele articole de pe blog:
Probabil ați auzit deseori de la medicul curant despre
necesitatea de a vă steriliza cățeaua. Dacă
nu, atunci vă recomand să vă schimbați medicul...
De ce scriu asta? Ei bine, am avut din nou
(ne)plăcerea să mă ocup de un câine cu piometrie. Ca
să fie și mai interesant, era vorba de o femelă mai în vârstă, mai exact de 14
ani, obeză, fără analize de sânge actuale, cu tulburări cardiologice și
tulburări ale metabolismului glucozei. Sună
complicat și așa a și fost. Operația a avut succes, dar daunele cauzate în
organismul câinelui sunt ireversibile.
Iar vina pentru această situație este în întregime de partea îngrijitorului
câinelui sau a medicului care nu l-a informat despre consecințele de sănătate
ale câinelui nesterilizat.
De fiecare dată când o cățea este în călduri, de obicei de două ori pe an,
procesul de activitate hormonală începe să pregătească corpul pentru o posibilă
sarcină. Modificările din uter care apar în timpul căldurilor fac ca uterul să
fie mai susceptibil la infecție, iar acest risc crește odată cu înaintarea în
vârstă a cățelei. Una dintre cele mai
frecvente bacterii găsite în uterul câinilor cu piometrie este E. colli, sau
bacteria cel mai frecvent întâlnită în fecale. Deci, avem deja doi factori care
sunt favorabili piometriei: modificările hormonale și bacteriile prezente la
orice câine (și nu numai la câini) din scaun. Ce
altceva poate contribui la apariția piometriei? Ați
ghicit? Da, sunt hormonii administrați
cățelelor pentru a preveni sarcina. Cunosc personal o „clinică” unde medicul
convinge proprietarii de câini că injecția este sigură, iar intervenția
chirurgicală nu. Ei bine, nu este așa.
Terapia
hormonală este unul dintre principalii factori care predispun la piometrie și
chisturi ovariene.
Nu este recomandată ca
alternativă la sterilizare
Etapele incipiente includ linsul frecvent al vulvei, călduri
prelungite, gălbejeală, lipsa poftei
de mâncare, sete amplificată, urinare frecventă și vărsături.
În fază avansată: scurgeri vaginale de puroi, umflături abdominale, colaps.
Simptomele se dezvoltă de obicei de la 4 până la 5 săptămâni după încetarea
scurgerilor vaginale de la călduri. La unele
cățele, stăpânii descriu primele simptome ale piometriei ca fiind o prelungire
a căldurilor.
Dacă aceste simptome nu sunt tratate, starea animalului se agravează, are loc
deshidratarea, colapsul și șocul septic, cauzate de agravarea sepsisului.
Medicii suspectează de obicei piometria în baza descrierii
simptomelor de către stăpân și a semnelor unui examen clinic. De obicei, medicii recomandă ecografia și analiza
sângelui pentru a decide tratamentul ulterior. Excepție
fac piometriile în stare avansată, la care singura examinare suplimentară este
de obicei ecografia rapidă și decizia privind o intervenție chirurgicală
imediată. În acest caz, testul de sânge este
efectuat în timpul sau după operație.
Tratamentul piometriei presupune îndepărtarea chirurgicală a
uterului și ovarelor, adică procedura de sterilizare, dar în acest caz
îngreunată de un risc suplimentar. Tratamentul
ulterior include terapia cu fluide, terapia cu antibiotice și tratamentul
analgezic și antiinflamator.
Da. Este suficient să sterilizați cățeaua înainte de apariția
acesteia. Piometria netratată duce la moartea câinelui ca urmare a șocului
septic.
Și acum întrebările mele preferate, cum s-ar zice, cireașa de
la sfârșitul articolului.
Nu.
Nu.
Dar a luat-o razna cel care continuă să răspândească astfel de mituri
dăunătoare.
Permiteți-mi să mai menționez pe scurt și costurile, căci
deseori acestea sunt un argument al proprietarilor de câini care sunt împotriva
sterilizării și un argument pentru alegerea terapiei hormonale.
Costul operării unei cățele cu piometrie este exorbitant mai mare decât sterilizarea de rutină. La fel și costul terapiei hormonale! E suficient să adunați costurile injecțiilor și se va dovedi rapid că sterilizarea este mai ieftină. Plus, procedura de sterilizare se efectuează o singură dată în viață.
Și dacă oricum nu ne permitem sterilizarea? Ei bine, există organizații care ajută animalele de companie, în unele municipalități poți cere ajutor financiar pentru operație, trebuie să te interesezi și e foarte posibil să găsești oameni dispuși să acopere cel puțin parțial costurile.
Ceea ce mă irită în mod deosebit pe mine și pe majoritatea colegilor mei sunt
proprietarii câinilor de rasă, cumpărați adesea la prețuri mari, care se
justifică prin lipsa resurselor financiare pentru operația animalului lor de
companie. Englezii au un proverb pentru asta:
You can't afford a vet, you can't afford a pet! E păcat totuși că animalele
plătesc cu viața pentru lipsa de rațiune a proprietarilor.
Textele de pe blog nu sunt recomandări medicale și nu
înlocuiesc vizita la medicul veterinar.
Comentarii