Pisica burmeză (Burmese cat) – caracter, îngrijire, sănătate și preț

Pisica burmeză, cunoscută și sub denumirea de burma, a avut un rol important în formarea mai multor rase moderne. Aspectul său exotic, ușor oriental, combinat cu devotamentul față de om, i-a adus popularitate uriașă în Statele Unite și Marea Britanie. La început însă, această rasă a fost adesea confundată cu pisicile siameze sau thailandeze. Descoperă în continuare ce face ca pisica burmeză să fie unică.

Istoria rasei pisicii burmeze

Primele mențiuni despre pisicile burmeze apar încă din jurul anului 1400, pe teritoriul Birmaniei, Thailandei și în alte zone din Asia de Sud-Est. Acolo, ele erau recunoscute alături de pisicile korat și siameze.

În secolul al XIX-lea, în Marea Britanie a apărut o adevărată modă pentru aceste pisici, însă atunci erau considerate doar o varietate mai închisă la culoare a siamezelor. Încrucișările cu siameze au dus la schimbări majore de aspect și temperament, iar ulterior crescătorii au încercat să readucă rasa la forma ei inițială. De aceea, și astăzi există diferențe între linia britanică și cea americană.

Forma modernă a rasei a fost stabilită în 1930, când un medic și crescător american de pisici siameze a adus din Birmania o femelă de culoare brun-închis. În urma analizelor genetice, s-a descoperit că era o hibridă între o pisică burmeză și una siameză – ceea ce astăzi numim pisica tonkinese. Crescătorul a dorit să păstreze caracteristicile unice ale acestei pisici, astfel că a început reproducerea controlată, inclusiv prin încrucișări între rude (chiar dacă asta a generat unele probleme de sănătate). Scopul însă a fost atins: s-au fixat tiparul fizic și trăsăturile de caracter ale burmezei. Ulterior, pui din Asia de Sud-Est au fost aduși pentru a lărgi fondul genetic.

În 1958, rasa a fost recunoscută oficial de CFA (Cat Fanciers’ Association).

Aspectul pisicii burmeze

Pisica burmeză este de talie medie, dar cu o constituție surprinzător de solidă și musculoasă. Greutatea ei este adesea mai mare decât lasă să se înțeleagă dimensiunea corpului.

• Corp: compact, cu spate drept și piept lat.

• Picioare: medii ca lungime, puternice, cu lăbuțe mici și rotunjite.

• Coada: dreaptă, proporțională.

• Capul: în formă de pană scurtă, cu maxilar puternic și pomeți bine conturați.

• Urechile: mari, ușor rotunjite la vârfuri și așezate larg.

• Ochii: mari, expresivi, cu nuanțe de la galben intens la chihlimbar. Forma lor este distinctivă: pleoapa superioară dreaptă, cea inferioară ușor rotunjită – detaliu ce o diferențiază de pisicile thailandeze.

Există două tipuri: linia americană (mai robustă, cu cap rotunjit) și linia britanică (mai apropiată de pisicile orientale, cu cap triunghiular).

Blana și culorile pisicii burmeze

Blana este scurtă, mătăsoasă și lucioasă, lipită de corp.

Culori frecvent acceptate:

• soboliu (maro-închis)

• ciocolatiu și negru

• liliac (gri deschis cu reflexe rozalii)

• albastru

• varianta „point” (asemănătoare cu siameza, dar mai închisă)

În unele țări, crescătorii au obținut și alte culori (șampanie, șilclet, roșu, crem), dar nu toate sunt recunoscute oficial.

Îngrijire și sănătate

Pisica burmeză nu are nevoie de îngrijire complicată. O periere săptămânală cu o mănușă de periat sau perie moale este suficientă pentru a-i menține blana strălucitoare.

Totuși, sănătatea ei nu este la fel de „de fier” precum a altor rase. Linia americană, în special, are predispoziții la:

• probleme oculare (ex. glaucom)

• afecțiuni dentare (gingivită în perioada schimbării dinților)

• urolitiază (pietre la vezica urinară)

• boli renale și cardiace

• deformări craniene în unele linii de reproducere intensă

Dieta trebuie să fie de calitate, bazată pe hrană umedă bogată în carne sau regim BARF. Burmezele pot fi selective cu mâncarea, mai ales dacă nu au fost obișnuite de mici cu varietate de gusturi.

Temperament și comportament

Pisica burmeză este extrem de afectuoasă și socială. Se atașează profund de familie și vrea să fie mereu în centrul atenției.

• Se înțelege foarte bine cu copiii, alte pisici și chiar câini.

• Este jucăușă și energică, dar are nevoie de activități variate pentru a nu se plictisi și de jucării pentru pisici.

• Este „vorbăreață”, însă vocea sa e mai domoală și răgușită decât a siamezei.

• Iubește înălțimile – așa că un sisal robust sau rafturi speciale sunt esențiale.

Nu este recomandată persoanelor foarte ocupate, care lipsesc mult de acasă. Burmeza suferă dacă nu are companie și atenție constantă.

Pisica burmeză – preț

Un pui de pisică burmeză costă în jur de 3500 lei. În România există câteva crescătorii serioase, dar rasa este mult mai populară în Marea Britanie și SUA.

Cheltuielile lunare pentru întreținerea unei burmeze se ridică la aprox. 150 lei, însă trebuie luate în calcul și costuri medicale suplimentare, având în vedere predispozițiile rasei.

Atenție la pseudo-crescătorii: dacă prețul pare prea mic, e un semn de alarmă. E important să soliciți documente și teste genetice pentru părinți.

Rase înrudite și asemănătoare

Pisica burmeză a contribuit la crearea sau refacerea unor rase celebre, precum:

• pisica tonkineză

• pisica bombay

• cornish rex și devon rex

• britanica cu păr scurt

• exotic shorthair

Karolina Łuszczyk

Fotografii: Canva.com