Cum văd pisicile? Cum arată lumea lor, ce culori văd?

Ochii pisicilor au o structură destul de distinctă, semnificativ diferită de anatomia organului uman. Acest lucru le oferă pisicilor capacitatea de a observa perfect mediul înconjurător. Această abilitate este o condiție prealabilă pentru supraviețuirea în sălbăticie.

Ochii felinelor diferă de ochii umani în primul rând prin structura specifică a retinei. Pisicile percep detaliile fine și chiar și cele mai mici mișcări cu o rezoluție mare în condiții de lumină minimă. Lumea lor are culori albastru-verde-violet. Cu toate acestea, această gamă mică de culori percepute nu împiedică pisicile să se angajeze în activități vitale, dintre care cea mai importantă este vânătoarea. 

Cum este construit ochiul pisicii?

La fel ca la om, componentele globului ocular, cum ar fi corneea, irisul, cristalinul și retina, sunt prezente la pisici. Spațiile ochiului sunt umplute cu lichid apos și corp vitros. Protejarea organului de vedere este în responsabilitatea pleoapele. Deja în acest caz, există diferențe marcante între structura ochilor umani și cea a ochilor de pisică - la pisică există prezența unei a treia pleoape, de obicei invizibilă, așa-numitul flicker, care are o funcție importantă în umezirea și curățarea corneei. În ceea ce privește pupila, la pisică aceasta nu este rotundă ca la om - atunci când este îngustată, ia forma unei fante.

Cele mai importante diferențe se referă la elementul situat în segmentul posterior al ochiului - retina. Aceasta este o structură complexă, cu mai multe straturi, care este responsabilă de transformarea impulsurilor luminoase în impulsuri electrice. Prin urmare, îndeplinește același rol ca și matricea de înaltă rezoluție dintr-o cameră digitală. Există două tipuri de receptori de lumină în retină - conuri și bastonașe. Primii sunt mai puțini la pisici decât la oameni, în timp ce cei din urmă - responsabili pentru a vedea în condiții precare, deși numai în nuanțe de gri - sunt de multe ori mai numeroși. În plus, sensibilitatea retinei pisicii este sporită de membrana reflectorizantă aflată sub ea. Aceasta are ca efect amplificarea stimulilor vizuali - razele care intră în ochi, care "ratează" receptorul sau care au trecut deja prin el, sunt reflectate și pot stimula din nou retina.

Cum văd pisicile lumea?

Datorită diferențelor descrise, pisicile văd lumea în mod diferit față de oameni. Numărul mare de bastonașe le permite să perceapă detalii foarte fine ale imaginilor și chiar mișcări minime. Sensibilitatea retinei și acțiunea membranei reflectorizante le permit să vadă bine în condiții de iluminare prea slabă pentru oameni. Prin urmare, pisicile se pot deplasa liber pe timp de noapte și pot vâna. Se crede că nu pot vedea nimic în întunericul complet, deși, potrivit unor rapoarte, ele pot percepe unele impulsuri din ultravioletele apropiate.

Merită să știm că vederea nu este singurul simț care face din pisici niște vânători excelenți și care le permit să se deplaseze eficient în întuneric aproape total. Pe lângă simțul excelent al mirosului și al auzului, vibrissele (mustățile) sunt, de asemenea, niște receptori extrem de importanți care le permit patrupedelor să exploreze activ spațiul.

Cum vede pisica culorile?

Ochii unei pisici conțin conuri - receptorii responsabili pentru vederea culorilor - care recunosc două dintre nuanțele principale. Oamenii, pe de altă parte, au trei tipuri de conuri - fiecare sensibil la o culoare diferită a luminii. Acesta este motivul pentru care pisicile nu pot vedea roșu. Culorile care conțin o astfel de componentă sunt văzute diferit de pisici decât de oameni.

Lumea felinelor este albastru-violet-verde, bineînțeles numai atunci când lumina este bună. După lăsarea întunericului, pisicile, ca și oamenii, văd imaginea doar în nuanțe de gri.

Cum văd pisicile oamenii?

Pisicile sunt excelente la recunoașterea siluetelor oamenilor și a mișcărilor caracteristice diferitelor persoane. De asemenea, ele pot percepe cea mai mică tresărire a unei pleoape sau a unui deget. Pe de altă parte, nu se pricep la detalii, mai ales atunci când sunt văzute de aproape. Distanța optimă de observare pentru o pisică este de câțiva metri, ceea ce poate explica faptul că preferă să își privească îngrijitorii de la distanță.

Cu toate acestea, distingerea detaliilor nu este esențială pentru ca pisicile să recunoască indivizii. În acest sens, pisicile sunt ajutate de excelentul lor simț al mirosului și al auzului.

Szymon Wiszcz