Guturaiul la pisici - tratament și simptome. Sfatul veterinarului

Multora dintre noi nu ne este străină imaginea unui pisoi mic cu puroi la ochi și o secreție urâtă din nas. Din păcate, este o boală destul de frecventă, mai ales la vârsta de pui a pisicilor, pe care majoritatea o cunosc ca „guturaiul pisicilor”. Deși cuvântul guturai nu sună prea amenințător pentru oameni, poate fi o problemă serioasă pentru animalul nostru de companie. Cum poate fi evitată această boală neplăcută și ce o provoacă?

Care sunt cauzele guturaiului pisicilor?

Cauzele bolii sunt două virusuri destul de frecvente în mediul înconjurător: herpesvirus (FHV-1) și calicivirus (FCV). Aceștia sunt agenți patogeni care cel mai adesea pun o problemă la pisicile din grupuri mari, unde condițiile de răspândire a infecției sunt mult mai favorabile. Infecția apare prin secrețiile din ochi, nas și gură, în principal prin contactul direct cu o pisică bolnavă, precum și prin boluri murdare și alte obiecte. O mare problemă în limitarea răspândirii acestor virusuri este faptul că, în cazul animalelor care au fost infectate, are loc transmiterea asimptomatică a virusului în jurul lor timp de mai multe săptămâni sau chiar de-a lungul întregii vieți. Acești factori fac ca riscul de infecție să fie foarte mare, în special la exemplarele imunodeprimate. Se îmbolnăvesc în principal pisoii mici, al căror sistem imunitar abia se dezvoltă, precum și pisicile adulte în perioade de stres sporit, boli cronice și cu funcție defectuoasă a sistemului imunitar în cursul infecției cu virusul imunodeficienței dobândite (FIV) și leucemia virală felină (FeLV).

Care sunt simptomele guturaiului la pisici?

Simptomele care rezultă din infecția cu FHV-1 și FCV sunt similare, deși evoluția bolii cauzate de virusul herpes este de obicei mult mai severă. În plus, simptomele variază foarte mult în cazul infecțiilor bacteriene secundare. De obicei, strănutul, scăderea poftei de mâncare și apatia indusă de febră sunt primele observate. Aceasta este urmată de o secreție nazală seroasă și roșeață conjunctivală, adesea însoțită de lăcrimare. Uneori apare și salivația excesivă. Cu timpul, secreția din nas și ochi se transformă din apoasă într-una mucopurulentă care se usucă în jurul ochilor și nărilor. Uneori, în special la pisoi, se ajunge la inflamație extinsă a corneei ochiului. Pisicile își pot pierde vederea și chiar întregul glob ocular dacă nu sunt tratate. În gură, ulcerele sunt adesea vizibile în principal pe limbă, mai rar pe gingii și chiar pe buze. Pisicile foarte slabe pot dezvolta pneumonie cu probleme respiratorii semnificative. Diagnosticul medicului veterinar se bazează de obicei pe semne clinice, frotiu din gât și teste de sânge.

Cum se tratează guturaiul pisicilor?

Tratamentul se bazează în principal pe sprijinirea organismului pisicii în lupta împotriva virusului prin intermediul unor medicamente care stimulează activitatea sistemului imunitar, iar în cazul infecțiilor bacteriene secundare, este necesară administrarea de antibiotice. În cazul pisicilor foarte slăbite, uneori este necesară spitalizarea și administrarea picurătorii atunci când pisoiul bolnav nu vrea să primească apă și hrană. Îngrijirea pe care proprietarul o poate oferi pisicii acasă este foarte importantă în tratament. Pisicile ar trebui încurajate să mănânce cât mai mult posibil, în principal oferindu-le delicatesele preferate și mese aromate din cauza pierderii mirosului induse de boală. Uneori hrana trebuie mărunțită semnificativ din cauza durerii la mestecat și înghițit. În unele cazuri, este necesară administrarea hranei veterinare specializate. În cazul problemelor de respirație, cauzate de obicei de secreții dense în căile respiratorii superioare, se recomandă inhalațiile cu lichid fiziologic sau umidificarea semnificativă a aerului în camera în care este ținut animalul bolnav.

Poate fi prevenit guturaiul pisicilor?

La fel ca la majoritatea bolilor, prevenirea este cea mai importantă pentru a reduce riscul îmbolnăvirii. Vaccinurile împotriva FHV-1 și FCV disponibile pe piață sunt destul de eficiente, dar este important să vaccinați pisoii suficient de devreme, înainte de a pierde anticorpii materni pe care i-au primit odată cu colostrul. La fel de importantă este vaccinarea regulată a pisicilor destinate reproducerii, astfel încât acestea să poată asigura o protecție eficientă pisoilor în primele săptămâni din viața lor. Trebuie reamintit faptul că vaccinările nu oferă o protecție 100% împotriva bolii, însă reduc riscul acesteia într-o mare măsură și, în cazul dezvoltării bolii, de obicei aceasta trece neobservat.

Chiar și pisicile ținute doar în casă sunt expuse la infecția cu acești viruși, pentru că putem aduce oaspeții neinvitați în apartamentul nostru pe încălțăminte sau haine. În cazul apariției simptomelor la unul dintre animalele noastre de companie, este foarte important să îl izolăm de ceilalți și să avem mai mare grijă la igiena noastră și a mediului înconjurător, deoarece mai ales herpesvirusul este foarte sensibil la majoritatea soluțiilor utilizate în dezinfectare.

Textele de pe blog nu sunt sfaturi medicale și nu înlocuiesc vizita la medicul veterinar.

Dorota Jóskowiak