Coș
0 Produs(e)

0
Coșul este gol
Categorii
Ultimele articole de pe blog:
Terierii irlandezi sunt considerați cei mai tăcuți și mai puțin gălăgioși dintre toți terierii. Pentru persoanele care locuiesc la bloc, acesta este un avantaj uriaș, mai ales dacă luăm în calcul cât de vocali pot fi alți câini din această grupă. În același timp, acești terieri și-au păstrat viteza, curajul și curiozitatea dobândite în perioada formării rasei.
Sunt câini extrem de versatili, iar dorința lor de a învăța îi face capabili să execute aproape orice comandă din partea stăpânului. Totuși, nu degeaba au fost porecliți cândva „diavolii roșii” – terierii irlandezi sunt încăpățânați și, dacă este nevoie, nu dau înapoi nici în fața unor adversari mai mari.
Terierii irlandezi sunt o rasă cu origini vechi și naturale. S-au format prin încrucișări libere ale micilor terieri de curte de pe teritoriul Irlandei. Acești câini erau localnici, crescuți de generații pe aceleași meleaguri. Se remarcau prin tenacitate în lupta cu rozătoarele și animalele mici, dar și printr-o uniformitate a culorii blănii – roșcată, grâie, albastră sau tigrată. De-a lungul timpului, prin încrucișări naturale și cu intervenția limitată a omului, au fost definite patru linii distincte de terieri, care astăzi sunt recunoscute ca rase separate:
terier irlandez
irish soft coated wheaten terrier
kerry blue terrier
irish glen of imaal terrier
Se presupune că terierul irlandez a fost primul care s-a diferențiat, stând la baza celorlalte trei.
Rasa a fost recunoscută oficial în 1879 de Irish Kennel Club, iar ulterior de FCI, care a inclus-o în grupa III – terieri, secțiunea 1 – terieri de talie medie și mare.
În Irlanda, terierii au fost dintotdeauna folosiți ca vânători de șobolani – ajutând la reducerea numărului de rozătoare și fiind, în același timp, ușor de întreținut, deoarece își găseau singuri hrana.
Pe parcursul formării rasei, s-a observat că acești câini roșcați erau deosebit de puternici și perseverenți. Astfel, au început să fie folosiți în lupte canine, pentru care au fost special antrenați. Terierii irlandezi au devenit populari printre pasionații de astfel de confruntări și au primit porecla de „diavolii roșii”, fiind adversari de temut și greu de învins.
Acești câini au fost utilizați și ca vânători, în special pentru a scoate vânatul din vizuini și zone greu accesibile. Se descurcau excelent la vânătoarea de bursuci, vulpi, vidre și iepuri.
În plus, terierii irlandezi erau trimiși în misiuni discrete pentru a fura carne sau animale mici de pe terenuri străine.
În timpul Primului Război Mondial, terierul irlandez a fost folosit ca și câine militar – transporta mesaje confidențiale între unități. În toate aceste roluri, câinele trebuia să fie tăcut, vigilent, rapid și curajos. Dacă o misiune eșua, avea sarcina să neutralizeze adversarii patrupezi și să fugă cât mai repede de oameni.
Terierul irlandez este un câine de talie medie. La maturitate, are o înălțime de aproximativ 45 cm și cântărește în jur de 12 kg.
Are o constituție atletică, compactă, datorită picioarelor lungi și puternice. Spatele este drept și solid, abdomenul ușor supt, iar pieptul lat și adânc. Coada este așezată sus, purtată deasupra liniei spatelui și de grosime medie. În țările în care este permis, coada poate fi scurtată, așa cum se făcea și în trecut cu urechile. Membrele sunt puternice, terminate cu labe de dimensiuni medii.
Capul este alungit și îngust, cu o barbă distinctivă. Ochii sunt mici, de culoare închisă, cu o privire pătrunzătoare. Nasul este mare și de culoare neagră. Urechile sunt pliate spre înainte, în formă de triunghi, și se ridică până la o treime din lungime. Gâtul este puternic și se unește armonios cu umerii largi.
Câinele trebuie să aibă o siluetă atletică, nu greoaie. Este un câine activ, energic și rezistent.
Acești câini sunt caracterizați de o blană sârmoasă. Blana este dublă: stratul exterior este dens și tare ca sârma. Pe bărbie, firele sunt mai lungi, formând o barbă pronunțată. De la gât până la baza urechilor, blana se încrețește ușor, formând un guler delicat.
Culoarea blănii este roșcată, galbenă, roșu-aurie sau grâie. Fiecare culoare trebuie să fie uniformă, fără pete. Culoarea neagră nu este acceptată de FCI pentru această rasă.
Acești câini sunt recunoscuți ca fiind cei mai puțin vocali dintre terieri. Latră rar, doar când este absolut necesar, și preferă să se furișeze tăcuți și să observe mediul înconjurător. Sunt activi, energici și curajoși. Le place să exploreze și să descopere teritorii noi. Terierul irlandez este un companion ideal pentru călătorii, dar trebuie ținut în lesă și ham solide, deoarece poate pleca pe urme sau fugi brusc din curiozitate.
Învăță rapid comenzile și sunt ascultători, dar antrenamentele trebuie să fie scurte, interesante și variate. Se plictisesc ușor și, în loc să latre, pot începe să facă năzbâtii prin casă.
Cu familia și străinii, sunt curioși și prietenoși. Cu alți câini pot fi provocatori, iar cu alte animale – foarte înverșunați. Dacă sunt atacați sau deranjați, nu dau înapoi și pot intra într-o luptă serioasă.
Prețul unui pui de terier irlandez în România este de aproximativ 3.000 de lei. Exemplarele cu blană roșcată intensă pot fi mai scumpe, fiind foarte căutate. În crescătoriile reputate, unde părinții sunt campioni, prețurile pot fi mai ridicate.
La costul de achiziție se adaugă cheltuielile pentru trusou (aproximativ 1.200 lei), precum și pentru prima vizită la veterinar și procedurile de bază (aproximativ 500 lei). Costul lunar de întreținere este de aproximativ 300 lei.
În România, rasa este destul de bine cunoscută, existând mai multe canise și cluburi de pasionați. Înainte de a adopta un astfel de câine, gândește-te dacă îi poți oferi zilnic timp, atenție și dacă ești pregătit din punct de vedere financiar pentru eventualele probleme de sănătate. Poți lua în considerare și adopția unui terier irlandez din adăposturi sau fundații – poate vei găsi un companion cu o poveste impresionantă care așteaptă o a doua șansă.
Fotografii: Canva.com
Comentarii
Nu au fost găsite recenzii