Ogarul italian (Italian Greyhound) - Enciclopedia câinilor

Este imposibil să treci nepăsător pe lângă un ogar italian în timpul plimbării prin oraș. Cu mersul său elegant și distins, atrage imediat privirile trecătorilor. Datorită dimensiunilor mici, nevoii constante de apropiere și ușurinței în îngrijire, este un câine ideal pentru viața de apartament.

Dar este ogarul italian un câine perfect? Nu chiar – pentru că, în esență, rămâne un câine de vânătoare. Iată ce trebuie să știi dacă te gândești să adopți sau să cumperi un câine din această rasă.

Originea rasei ogar italian

Ogarul italian este o rasă naturală, puțin modificată de intervenția umană de-a lungul secolelor. Strămoșii săi provin din rasele de ogari mici din Egipt, care au ajuns în Roma prin Grecia, iar în Evul Mediu s-au răspândit în Europa. Au fost apreciați pentru viteza, agilitatea și eficiența la vânătoare, dar și pentru că erau ușor de întreținut.

Acești câini au fost prezenți la curțile regale, unde însoțeau nobilii la vânătoare de păsări și participau la curse – pe care adesea le câștigau. Rasa a fost recunoscută oficial în 1962 de către FCI și inclusă în grupa X – ogari. În Polonia, de exemplu, deținerea ogarului italian necesită permis special din cauza utilizării sale anterioare în braconaj.

Dimensiuni și standard

Ogarul italian este cel mai mic dintre toți ogarii.

• Greutate maximă: 5 kg

• Înălțime la greabăn: 32–38 cm

• Dimorfismul sexual este foarte redus – masculii și femelele au dimensiuni aproape identice.

Este asemănător unui greyhound în miniatură, cu un corp pătrat (lungimea corpului ≈ înălțimea). Spatele ușor arcuit și crupa descendentă, membrele lungi și bine angulate oferă un mers ușor, fluid și o viteză impresionantă. Pieptul adânc ajută la rezistența fizică, iar burta este bine retrasă. Coada este subțire și cade lejer între labe.

Capul este lung, susținut de un gât subțire. Ochii sunt mari, iar urechile – subțiri, lipite de cap.

Blana și culori

Standardul rasei acceptă doar culori uniforme: negru, izabel (bej-gălbui) și gri (blue), în toate nuanțele. Sunt permise pete albe mici pe lăbuțe și piept. Cei mai populari sunt ogarii italieni blue fawn și cei negreștri.

Blana este foarte fină și scurtă, acoperind uniform întregul corp. Deși nu lasă mult păr, ogarul italian nu este ideal pentru persoanele cu alergii severe, deoarece alergenii se regăsesc și în salivă sau secrețiile pielii.

Ogar italian vs. Whippet

Ogarul italian a contribuit la formarea rasei whippet, fiind încrucișat cu greyhoundul și terrieri.
Diferențele cheie:

• Ogarul italian este mai mic și mai suplu decât whippetul.

• Are un corp pătrat, spre deosebire de whippet (corp alungit).

• Are o angulație mai pronunțată la membre și un stop (tranziția frunte-nas) mai clar definit.

Îngrijirea ogarului italian

Ogarul italian nu are strat de puf (subpăr), ceea ce înseamnă că este foarte sensibil la frig și umezeală. Trebuie echipat cu haine potrivite, mai ales toamna și iarna.

De asemenea, din cauza gâtului lung și subțire, este recomandată:

• o lesă cu zgardă lată, care distribuie presiunea uniform

• sau hamuri confortabile, mai ales în timpul dresajului, pentru a evita presiunea pe gât și disconfortul respirator

Sănătate și speranță de viață

Ogarul italian trăiește, în medie, 12–15 ani. Este o rasă sensibilă, care are nevoie de:

• controale regulate la veterinar

• protecție împotriva frigului

• o dietă ușor digerabilă, adaptată sistemului digestiv delicat

Probleme frecvente:

• luxația rotulei

• epilepsie

• sensibilitate digestivă

Se recomandă hrană de calitate, suplimentată (la nevoie) cu ulei de somon, bogat în acizi grași Omega-3, care susțin imunitatea, sistemul nervos și cardiovascular.

Personalitate și comportament

Ogarii italieni sunt câini de companie inteligenti, sensibili și devotați. Își doresc să fie cât mai aproape de oameni și nu suportă singurătatea.

Deși învață rapid, pot deveni încăpățânați dacă nu li se oferă o educație fermă, dar blândă. Sunt sensibili emoțional – pot dezvolta anxietate de separare sau chiar depresie canină, mai ales dacă sunt neglijați, certați agresiv sau obligați să doarmă afară.

Nu este recomandat să fie lăsat singur pentru perioade lungi. Dacă e inevitabil, e bine să aibă la dispoziție jucării interactive sau covorașe olfactive cu recompense.

Chiar dacă trăiesc confortabil în apartament, ogarii italieni au nevoie de mișcare zilnică. Le priesc activități precum agility sau plimbări dinamice, pentru a-și consuma energia și instinctul de vânător.

Cât costă un ogar italian?

Un pui cu pedigree costă aproximativ 1.100–1.200 €. Exemplarele pentru reproducere pot ajunge și la mai mult, în funcție de culoare și reputația canisei. Cei mai scumpi sunt ogarii italieni blue sau negri.

În Polonia și alte țări europene, canisele de ogar italian sunt puține, dar bine organizate și afiliate la FCI sau cluburi oficiale.

Costul lunar de întreținere este în jur de prox. 50–60 €.

Evită crescătoriile ilegale (pseudocrescători). Deși prețul fără pedigree poate fi tentant, acești câini sunt adesea crescuți în condiții improprii, ceea ce duce la probleme de sănătate și comportament grave.

Descoperă toate produsele pentru câini din magazinul nostru – special selectate pentru sănătatea și confortul companionului tău cu blană!

Karolina Łuszczyk

Fotografii: Canva.com